Single Responsibility Principle

Toata lumea a auzit de acest principiu. Pe scurt fiecare obiect trebuie sa aibe o singura responsabilitate.
Problema apare la interpretare. Fiecare persoana poate sa inteleaga diferit cand ne referim la responsabilitate.
Din cate am vazut pana acuma exista doua moduri in care se poate implementa SRP:
- fiecare metoda publica expusa de catre o clasa reprezinta o responsabilitate unica;
- fiecare obiect ar trebui sa aibe o singura responsabilitate.
Daca ne folosim de prima varianta, ajungem sa avem sute de interfete si clase abstracte, fiecare cu o singura metoda. In cazul in care respectam a doua varianta apare problema la interpretare. Cum putem spune ca o clasa are o singura responsabilitate si doar una.
De exemplu daca avem o entitate la care vrem sa adaugam metoda ToXml() am putea spune ca este corect din punct de vederea a SRP. Dar mai tarziu poate am avea nevoie de metoda ToString(). Aceste doua metode violeaza SRP.
Din pacate aceasta discutie ar putea sa continue la nesfarsit. Trebuie gasita un echilibru.
Pentru exemplul dat mai sus putem sa adaugam o metoda To() care prin intermediul unui formater sa ne returneze obiectul in formatul pe care il dorim.
Referinte: http://www.objectmentor.com/resources/articles/srp.pdf