What is HTML5 for native Windows 8 applications

Am vazut ca foarte multa lume se plange de faptul ca codul HTML5 scris pentru aplicatii native for Windows 8 nu este compatibil pe alte browsere.
Cea ce trebuie subliniat este faptul ca aplicatiile scrise pentru WinRT nu sunt cross-platform. De exemplu daca apelan din JavaScript API de WinRT pentru a vedea locatia GPS atunci ne putem lua adio de la notiunea de cross-platform. Trebuie avut grija ca API de WinRT nu se refera doar la functionalitati apelate din JavaScript. Cand folosim un layout specific din HTML folosind atribute custom pe care le gasim doar pe desktop application for Windows 8, sau avem un CSS cu style care se gaseste doar pe Windows 8 atunci noi deja folosim WinRT API, iar partea de compatibilitate este total pierduta.
Pentru partea de compatibilitate ar exista cateva solutii. De exemplu sa ne definim un wrapper peste API care foloseste aceste resurse si in functie de unde ruleaza pagina noastra sa incarcam diferite JavaScript-uri.
Dar cel mai important lucru care trebuie luat in vedere este faptul ca HTML 5 pe Windows 8 nu este WEB PROGRAMMING. Laurent Bugnion a spun un lucru destul de frumos, care este 100%, adevarat, dar multa lume il ignora:

This is a standalone Windows 8 app that happens to be coded in a programming language that can also be used on the web.

Sursa: http://geekswithblogs.net/lbugnion/archive/2011/09/17/my-thoughts-about-build-windows-8-winrt-xaml-and-silverlight.aspx

Cea ce vrea sa spuna prin acest lucru este faptul ca cunostintele necesare pentru a scris o aplicatie pe Windows 8, folosind HTML5 sunt similare cu cele pe care trebuie sa le ai pentru a scris o aplicatie HTML5 pentru web. Dar exista lucruri diferite pe care userul trebuie sa stie, incepand de la starile pe care le poate avea aplicatia, la API pe care il poate folosi si la ce controale exista defaut pentru desktop application.
Acelasi lucru este si aplicatiile scrise in XAML pentru Windows 8. Acestea sunt destul de similare cu WPF/Silverlight. Exista lucruri comune la nivel de UI, dar o parte din ele sunt total diferite.
In concluzie, HTML 5 pentru desktop applications este similar cu HTML5 pentru web, dar totul se termina aici. Nu o sa vedem cat de curand ca funcționalitatile care exista pentru HTML5 sa apara in standardul HTML5 si nici nu vrem acest lucru. Sunt lucruri diferite, dar care se aseamana in unele privinte. Pentru dezvoltatorii care cunosc HTML5 sau HTML + CSS + JavaScript o sa le fie destul de usor sa faca tranzitia spre Windows 8 si scrie aplicatii native. Problema cea mai mare este pentru programatorii C#, care in momentul de fata sunt debusolati si nu stiu care e viitorul.

Change is good, change is normal. When you are not in the comfort zone you will grow and discover new things.

Read More

How to use C# library from JavaScript in Windows 8

Nu stiu daca v-ati jucat pana acuma cu Windows 8 si Visual Studio 2011, dar o sa aveti o surpriza. Aplicatiile pe care le puteti scrie pentru desktop pot sa fie XAML (impreuna cu C#) sau HTML5 (HTML, CSS, JavaScript).
WinRT (Windows Runtime) ne permite sa avem interoperabilitate intre C++, C#, JavaScript. Este asemanator cu ce era COM+ pe vechiul Windows. Prin intermediul sau putem sa comunicam intre cele trei limbaje. Din punct de vedere tehnicec, WinRT este mult mai simplu decat P/Invoke, avand o sintaxa destul de simpla. Un fisier ".winmd", o sa contina tot API pe care noi il expunem intr-un format destul de asemanator cu cel de .NET.
Metadatele dintr-un ".winmd" descriu codul care a fost scris pentru WinRT. Prin intermediul acestor informatii, putem apela atat API sistemului de operare cat si librarii scrise in alte limbaje de programare. Tot API-ul sistemului de operare pe care noi il accesam din orice limbaj se face prin intermediul WinRT.
Mai jos o sa prezint cum putem sa scriem cod C# care sa fie folosit de JavaScript si ce probleme pot sa apara.
Odata ce am creeat proiectul .NET, putem sa ii schimbam output type-ul la "WinMD". In momentul cand facem acest lucru procesul de build o sa se schimbe putin. Pentru a crea assembly-ul o sa se folosesca un tool cu numele "Windows Metadata Explorer". Odata ce am facut acest pas o sa vedem o multime de warning-uri si erori din cauza ca clasele trebuie sa respecte cateva reguli.
O clasa pe care vrem sa o expunem pentru a putea sa fie consumata de JavaScript trebuie sa fie sealed. Clasele pe care nu dorim sa poata fi consumate de JavaScript trebuie sa aibe atributul [EnableComposition]. Destul de interesant mi se s-a parut ca in cazul in care avem o clasa goala, o sa avem parte de eroare, chiar daca e sealed.
In cazul in care lucrati cu liste (input paramas sau return value), sa nu uitati sa folositi interfete. De exemplu folositi IList si nu List. Partea buna este ca nu suntem obligati sa folosim un array. In cazul in care uitati de acest lucru o sa va treziti cu o eroare de genul:
Method Ex.Foo.GetAll()' has a parameter of type 'System.Collections.Generic.List' in its signature. Although this type is not a valid Windows Runtime type, it implements interfaces which are valid Windows Runtime types. Consider changing the method signature to instead use one of the following types: 'System.Collections.Generic.IList, System.Collections.Generic.IReadOnlyList, System.Collections.Generic.IEnumerable'.
Partea buna este ca mesajul ne da destule informatii despre care este problema si o solutie la aceasta problema. As vrea sa vad mai des erori care ne indica si solutii, nu doar sa urle ca nu e in regula.
Nu incercati sa va definiti interfete generice, clase generice sau metode generice. In acest moment acest lucru nu este suportat in acest moment. Poate din cauza ca notiunea de generic nu exista sau nu are acelasi sens in toata limbajele. Acelasi lucru se intampla si cu metodele declarate virtual. Nu putem sa avem metode virtual.

public sealed Foo
{
    private IList<string> _items;
    public IList<string> GetAll()
{
    return _items;
}
public string DefaultItem { get; set; }
}

Apelurile pe care le putem face pot sa fie atat sincrone, dar si asincrone. In cazul in care vreti sa faceti apeluri asincrone puteti sa folositi Task<...>. Daca incercati sa faceti acest lucru o sa vedeti o eroare din cauza ca Task<...> nu este inclus in WinRT. O solutie la aceasta problema este ca in loc sa returnam Task<...> sa returnam un IAsyncOperation<...>.
Prin intermediul acestuia putem sa facem un apel asincron. Trebuie abut grija deoarece de la developer preview la consumer preview lucrurile s-au schimbat putin. Inainte era folosita metoda urmatoare pentru a crea un nou IAsyncOperation

AsyncFactory.Create(() => { ... } );

Daca incercam sa folosim AsyncFactory o sa ne trezim cu urmatorul mesaj de eroare:

The name 'AsyncFactory' does not exist in the current context

Dar o sa ne trezim ca nu mai putem sa gasim aceast factory. Pentru a putea returna un IAsyncFactory putem sa facem in felul urmator:

return Task.Run<string>( async () =>
{
    return "someString";
}).AsAsyncOperation();

Mai jos puteti sa gasiti codul scris in C# si JavaScript pentru a putea apela cod C# din JavaScript. Nu uitati ca in proiectul care contine JavaScript sa adaugati o referinta la proiectul vostru.

C#
public sealed class Foo()
{
    public IAsyncOperation<string> GetDefault()
    {
        return Task.Run<string>( async () =>
        {
            return "Default"
        }).AsAsyncOperation();
    }
}
JavaScript
var foo = new MyNamespace.Foo();
foo.GetDefault().then(
function(result)
{
    // Do something with result
}
)

In mare am vazut cam ce se poate face. Mi se pare un feature destul de dragut, care in cazul aplicatiilor complexe o sa ne ajute extrem de mult.
Enjoy!

Read More

Structure and "Cannot modify the return value of XXX because it is not a variable" error

In ziua de azi aproape toata lumea foloseste clase. Cand aude cineva de struct, se uita la tine ciudat, de parca ai venit din evul mediu. In unele cazuri o structura este o optiune mult mai buna decat o clasa, dar nu despre asta o sa discutam astazi. O sa discutam putin despre o eroare pe care multa lume o primeste cand lucreaza cu struct.

Cannot modify the return value of XXX because it is not a variable

Cod sursa:

struct Foo
{
    public int Value { get; set; }
}

class FooContainer
{
    public FooContainer()
    {
        Foo = new Foo() {Value = 1};
    }
    public Foo Foo { get; private set; }
}
...
FooContainer fooContainer=new FooContainer();
fooContainer.Foo.Value = 2; // !!!

Cauza la aceasta eroare nu este limbajul, Visual Studio sau orice alt dezvoltator care a lucrat la proiect. Este vina celui care vrea schimbe valoarea unei date dintr-o structura.
O structura poate sa contina constante, field-uri, propietati, operatori, evenimente, index-uri etc. Aceasta se poate folosii 'oarecum' ca si o clasa, dar este un VALUE TYPE pana la moarte.
Ce inseamna asta? Nu se poate sa mosteneasca o alta structura, nu poate sa fie derivata, nu poate sa contina valoarea NULL etc. Pentru o definitie completa va rog sa va uitati la urmatoarea adresa http://msdn.microsoft.com/en-us/library/s1ax56ch%28v=vs.71%29.aspx
Ce ne intereseaza pe noi cel mai mult este ca structurile sunt "IMUTABILE" din anumite puncte de vedere - odata ce au fost create, starea lor interna nu poate sa fie schimbata. Nici o valoare din interiorul unei structuri nu poate sa fie modificata. De fapt, ce se intampla in spate cand facem o noua "referinta" la structura, este sa se creeze o noua copie a acesteia. Cand referim o alta structura se copiaza valoarea s-a si nu referinta.
Din aceasta cauza orice modificare pe care noi o facem la structura, se va face pe copia ei si nu pe structura insasi. Daca dorim sa facem acest lucru atunci este nevoie sa inlocuim toata structura, creand una noua.
Din aceasta cauza un field se poate initializa o singura data, in momentul in care construim structura. Orice modificare a unui field dupa acest moment nu o sa mai poata sa fie facuta.
Nu trebuie sa uitam ca nu are rost sa ne definim un contructur pentru o structura - care sa itializeze campurile cu valoare defapt, deoarece by default o sa avem mereu unul care va face acest lucru(pentru fiecare camp in parte).
Enjoy!

Read More

Post event - Intâlnire CodeCamp la Cluj-Napoca - 24 martie 2012

Ieri, 24 martie 2012, a avut loc un nou eveniment de primavara pentru comunitate. Acesta a fost organizat de catre CodeCamp in Cluj-Napoca. Fata de alte evenimente CodeCamp pe care le-am organizat in Cluj, acesta a fost cel mare de pana acuma (peste 115 persoane). Speram ca si in viitor sa avem acelasi numar de participant. Pe aceasta cale vreau sa le multumesc tuturor pentru participare.
Au fost 5 prezentari foarte interesante despre diferite subiecte.
Mihai Nadăș - Globally distributed DNS service with Windows Azure's Traffic Manager
Florin Coros - Good Unit Tests Ask For Quality Code
Radu Vunvulea - ASP.NET MVC 3 - Bad practices
Levente Veres - How to create easily Workflows and present with Visio in SharePoint 2010
Mihai Tataran -    
Building elastic, autoscalable solutions with Windows Azure
Daca in viitor doriti sa tineti prezentari in Cluj-Napoca si nu numai, va rog sa ma contactati.
 

As vrea sa le multumesc sponsoriilor ca ne-au ajutat sa organizam acest eveniment. Pe langa o locatie si o masa excelenta am avut parte si de multe premii oferite de catre sponsori.

Gazda evenimentului:

  

Sponsori:

         

Mai jos puteti sa gasiti cateva poze de la acest eveniment

1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9

In cadrui acestui eveniment am tinut o prezentare cu titlul: ASP.NET MVC 3 - Bad practice pe care o puteti gasi  mai jos.

Asp.net mvc bad practices

View more PowerPoint from Radu Vunvulea

Multumim tuturor pentru participare si ne vedem in mai la ITCamp.
Link spre anuntul evenimentului

Read More

How to get friendly format for GetType().Name

Pornim de la urmatorul exemplu:

List<string> list = new List<string>();
Console.WriteLine(list.GetType().Name);

Asa cum ne-am astepta ne este returnat "List`1". Dar uneori nu ne este de ajuns atata, vrem sa vedem si tipul generci. Ceva de genul acesta "List". Pentru acest lucru avem nevoie sa apelam metoda GetGenericArguments pentru a obtine tipuriile generice.
Mai jos gasiti un extension method la Type care returneaza numele la type asa cum l-am prezentat mai sus.

public static class TypeExtensions
{
private const string TypeSeparator=",";
private const char UnusedSymbol = '`';
private const string TypeFormat = "{0}<{1}>";

public static string ToGenericTypeString(this Type type)
{
    if (!type.IsGenericType)
    {
        return type.Name;
    }

    return string.Format(TypeFormat,
                GetGenericTypeName(type),
                GetGenericArgumentsName(type));
}

private static string GetGenericArgumentsName(Type type)
{
    return string.Join(
            TypeSeparator,
            type.GetGenericArguments()
                    .Select(ToGenericTypeString).ToArray());
}

private static string GetGenericTypeName(Type type)
{
    string typeName =type.GetGenericTypeDefinition().Name;
    return typeName.Substring(0, typeName.IndexOf(UnusedSymbol));
}
}

Enjoy!

Read More

One way to persist objects in isolated storage

In unele cazuri avem nevoie sa stocam date in isolated storage. In cazul in care numarul de date pe vrem sa le stocam nu este foarte mare, putem sa le serializam direct si sa le salvam sub forma unui fisier in isolated storage.
In exemplul de mai jos, datele le-am serializat folosind DataContractSerializer. Din aceasta cauta, clasele pe care vrem sa le salvam trebuie sa fie decorate cu atributul DataContract, iar fiecare proprietate pe care dorim sa o salvam trebuie decorata cu atributul DataMember.

[DataContract]
class Foo
{
   [DataMember]
   public string Name { get; set; }
   public int Age {get; set; }
}

In exemplul dat mai sus o sa salvam doar proprietatea Name.
Mai jos puteti sa gasiti o clasa generica care salveaza un obiect dat. In metodele Save si Load as fi putut sa trimit ca si parametru numele la fisier, dar am ales ca numele de fisier sa se genereze pe baza tipului. Se poate si in alte moduri.

public class IsolatedStorageRepository<TItem>
   {
       public void Save(TItem item)
       {
           using (IsolatedStorageFileStream fileStream = IsolatedStorageFile.GetUserStoreForApplication()
                                                           .OpenFile(GetFileName(), FileMode.Create))
           {
               new DataContractSerializer(typeof(TItem))
                       .WriteObject(fileStream, item);
           }
       }
       public TItem Load()
       {
           IsolatedStorageFile storageFile = IsolatedStorageFile.GetUserStoreForApplication();
           if (!storageFile.FileExists(filename))
           {
               return default(TItem);
           }

           using (IsolatedStorageFileStream fileStream = storageFile.OpenFile(GetFileName, FileMode.Open))
           {
               return (TItem)new DataContractSerializer(typeof(TItem)).ReadObject(fileStream);              
           }
       }

       private string GetFileName()
       {
           string typeName = typeof (TItem).ToGenericFullName();
           typeName = typeName.Replace('<', '_');
           typeName = typeName.Replace('>', '_');

           return typeName;
       }
   }

Metoda ToGenericFullName imi returneaza numele unui obiect. Pentru a vedea implementarea acestei clase puteti sa intrati pe link-ul urmator: http://vunvulearadu.blogspot.com/2012/03/how-to-get-friendly-format-for.html

List<Foo> fooList = new List<Foo>();
// populate list
IsolatedStorageRepository repository = new IsolatedStorageRepository<List<Foo>>();
// Save list
repository.Save(fooList);
// Load list
repository.Load();

Solutia se poate implementa in diferite moduri. Aceasta este doar o varianta.
Enjoy!.

Read More

Can we mock an extension method?

Pentru teste mai mult ca sigur ati folosit un framework petru a face mock pe diferite obiecte. In general am folosit Moq pentru a putea face mock la date. Este destul de usor de folosit, mai jos puteti sa gasiti un exemplu:

Mock<IService> serviceMock = new Mock<IService>();
serviceMock
    .Setup(x=>x.Call(It.IsAny<string>))
    .Returns(()=> new Result());

Mai sus am creat un mock pentru IService, iar in momentul in care se apeleaza metoda Call cu orice parametru de tip string, se returneaza un nou obiect de tip Result.
Nimic deosebit pana acuma. Dar ce se intampla daca vrem sa facem mock la un extension method. Vestea proasta este ca nu se poate face. Majoritatea framework-urilor pentru mock-ing nu suporta aceasta functionalitate.
Cea mai buna solutie este sa refactorizam codul daca putem. Dar exista cazuri cand acest lucru nu il putem face sau extension method nu este declarat de noi si vine dintr-un assembly exterior.
O solutie comuna, care poate sa fie folosita atat pentru aplicatiile .NET classic, Silverlight, WP7, ... este sa injectam actiunea care apeleaza metoda noastra. De exemplu putem sa extragem intr-un Action actiunea care apeleaza extension method, iar aceasta sa fie injectata prin contructor folosind un factory de exemplu. O alta varianta este sa facem un wrapper peste clasa noastra.
Urmatoarea solutie nu functioneaza pe Silverlight din pacate. Ar fi fost nice sa fie suportatat macar in versiunea 5, dar nici o sansa. Solutie se refera la folosirea Microsoft Moles. Prin intermediul acestui framework putem sa inlocuim orice clasa, metoda cu un mole care sa faca ce vrem noi. Un mole, intercepteaza apelul spre o anumita metoda si se poate executa orice alt cod. Putem sa facem mole la orice fel de metoda, atat statica cat si extension method.

Read More

Access a property using reflection

Cum putem face get/set la o proprietate prin intermediul la reflection. Odata ce avem tipul obiectului care contine proprietate, este de ajuns sa apelam InvokeMember si sa specificam numele proprietatii.

private TReturn GetProperty<TReturn>(object obj, string propertyName)
{
    return (TReturn) obj.GetType().InvokeMember(
                    propertyName,
                    BindingFlags.GetProperty,
                    null,
                    obj,
                    null);
}

private void SetProperty(object obj, string propertyName, object value)
{
    obj.GetType().InvokeMember(
            propertyName,
            BindingFlags.SetProperty,
            null,
            obj,
            new object[] { value });
}

BindingsFlags se poate seta printr-un OR logic, in functie de proprietatea cu care lucram( publica, privata, statica, etc). De exemplu, pentru o proprietate publica si care nu este statica putem sa avem urmatorul apel:

 obj.GetType().InvokeMember(
            propertyName,
            BindingFlags.Instance | BindingFlags.Public | BindingFlags.SetProperty,
            Type.DefaultBinder,
            obj,
            new object[] { value });

O alta modalitate de a lucra cu proprietati este sa obtim o instanta la PropertyInfo pentru proprietatea noastra, iar apoi sa facem get/set pe aceasta in felul urmator:

PropertyInfo propertyInfo = obj.GetType().GetProperty(propertyName);
propertyInfo.SetValue(obj, value, null);

Nu trebuie sa uitam ca numele la proprietate este case-sensitive.
Am incercat sa compar accesul direct la o proprietate cu cel prin reflection pentru 100.000.000 de accesari. Accesul proprietatilor prin reflection este cu circa 150 de ori mai lent decat prin accesul direct a unei proprietati. Per secunda, am avut circa ~145.000.000 de iteratii pe secunda pentru accesul direct in comparatie cu circa ~940.000.000 de iteratii pe secunde pentru accesul prin reflection.
Dar codul care folosea reflection nu a fost deloc optimizat. O sa revin cu un post in care o sa facem o optimizare a codului care foloseste reflection.
Enjoy!

Read More

How to extract a file extension from a string path

Cautand ceva printr-o aplicatie am gasit urmatoarele linii de cod:

foreach (Foo foo in contaner.Foos)
{
    if ( foo .FileName.EndsWith(".exe") )
    {
        // executa o actiune
    }
 }

Ce vi se pare ciudat in codul de mai sus?
Ce mi-a sarit mie in ochi in primul moment a fost modul in care se verifica daca extensia la fisier este ".exe". .NET ne pune la dispoztie clasa System.IO.Path, prin intermediul careia putem sa extragem numele de fisier, extensia, full path-ul, root path etc.
In cazul nostru putem sa folosim metoda Path.GetExtension(string). Aceasta metoda o sa ne returneze extensia fisierului, daca fisierul are extensie, iar in cazul in care fisierul nostru nu are extensie atunci o sa returneze stringul gol( String.Empty).
Dar ce se intampla in cazul in care path-ul pe care noi il dam este NULL? Valoarea care o sa fie returnata o sa fie la randul ei NULL.
Codul de mai sus l-am putea rescrie in felul urmator:

foreach (Foo foo in contaner.Foos)
{
    if ( Path.GetExtension(foo .FileName) == ".exe" )
    {
        // executa o actiune
    }
 }

Nu trebuie sa uitam ca exista si metoda Path.HasExtension(string), care o sa returneze TRUE, daca path-ul dat contine o extensie. In cazul de mai sus nu e nevoie sa facem aceasta verificare, deoarece GetExtension o sa ne returneze mereu string-ul Empty daca fisierul nu contine nici o extensie.
Dar trebuie sa avem grija sub ce forma este extensia. Daca pentru noi "exe" este egal cu "eXe" si cu "EXE", atunci verificarea de egalitate trebuie sa fie facuta folosind metoda Equals. Codul nostru ar trebuie sa fie rescris in felul urmator:

foreach (Foo foo in contaner.Foos)
{
    if ( Path.GetExtension(foo .FileName).Equals(".exe", StringComparison.InvariantCultureIgnoreCase )
    {
        // executa o actiune
    }
 }

As vrea sa atrag atentia ca metoda Path.GetExtension(string) ne returneaza extensia unui fisier inclusiv cu ".". De exemplu pentru "foo.exe", valoarea returnata o sa fie ".exe".
Enjoy!

Read More

Intâlnire CodeCamp la Cluj-Napoca - 24 martie 2012

Si iată ca am pregătit un eveniment de primăvara pentru dezvoltatorii din Cluj-Napoca. Va așteptam pe toți în 24 martie, de la ora 9:45, la Grand Hotel Napoca în sala Ambasador.

Participarea la eveniment este gratuita. Mulțumim în special sponsorilor pentru susținere.

Formular inregistrare

Agenda

9:45-10:00	Sosirea participanților
10:00-11:00	Globally distributed DNS service with Windows Azure's Traffic Manager Mihai Nadăș	Windows Azure Traffic Manager is a load balancing solution that enables the distribution of incoming traffic among different hosted services in your Windows Azure subscription, regardless of their physical location. . In this session an introduction to the Traffic Manager service from the Windows Azure suite will be presented, covering performance, disaster recovery and upgrade and testing scenarios.
11:00-12:00	Good Unit Tests Ask For Quality Code Florin Coros	The greatest benefit you will gain by writing good unit tests is the quality of your code design. Good unit tests put a high pressure on refactoring your code to be testable, resulting maintainable, extensible and reusable code. This will increase your team efficiency. In this talk I will show what good unit tests mean, how to write them and I will briefly exemplify how unit tests ask for better code.
12:00-12:30	Pauza de masa
12:30-13:30	ASP.NET MVC 3 - Bad practices Radu Vunvulea	An overview over the most common bad practices in ASP.NET MVC 3. In this session we will discuss about some mistakes that are made in an ASP.NET MVC 3 applications and what we can do to avoid them.
13:30-14:30	How to create easily Workflows and present with Visio in SharePoint 2010 Veres Levente	Today SharePoint is one of the most used collaboration platform.  It's like a Swiss Knife, but small group of people can use very efficiently all possibilities inside SharePoint . In this presentation i would like to present a modality to create OOB Workflow, add some complexity for the approval process with multiple roles. Finally using the Visio Services i would like to add a little Business Intelligence and presents  in one "BIG Picture"  the summary of the all process, the distribution on departments and status of the approvals.
14:30-15:30	Building elastic, autoscalable solutions with Windows Azure Mihai Tataran	This session is based on the experience learned from “Building Elastic and Resilient Cloud Applications” book from Microsoft Patterns and Practices – where the session speaker had a chance to provide feedback both on the book draft and also from solutions in operations after the book was completed. Do you have predictable usage patterns of your Windows Azure application?  Do you want to automatically scale (up/down) when load changes? Do you want to really optimize your Cloud costs? Then this session is for you.

Pentru mai multe informații

• Radu Vunvulea
• 0766562375
• vunvulear@yahoo.com

• Mihai Nadăș
• 0742117996
• mihai@nadas.ro

Read More

Can we write a network sniffer in .NET using only .NET API?

Impreuna cu un coleg de birou am fost curiosi sa vedem daca putem sa scriem un sniffer cu API de .NET, fara sa folosim alte librari.
Pe internet exista destul de multe librari care fac acest lucru. Cea mai populara am vazut ca este WinPCap. Pentru al putea folosii este nevoie sa instalam niste drivere care o sa ne permita sa accesam orice packet de date care circula pe fir.
Acuma sa vedem ce putem sa facem din .NET. Prin intermediul clasei Socket, putem sa ajungem sub layer-ul de transport si sa accesam layer-ul de retea( network). Atat .NET cat si sistemul de operate ne limiteaza accesul doar la packetele care au ca sursa sau destinatie calculatorul nostru. Nu va asteptati sa puteti accesa packete care nu va sunt destinate. Din ce am gasit pana acuma, nu este posibil sa interceptam pachetele de date dintre alte doua device-uri din reteaua noastra. Acest lucru se poate face din .NET daca ne folosim de un wrapper peste WinPCap.
Folosind direct API-ul .NET nu o sa putem sa facem un sniffer care sa intercepteze traficul din retea. Mai jos gasiti un exemplu de sniffer care intercepteaza traficul local:

Socket socket = new Socket(
          AddressFamily.InterNetwork,
          SocketType.Stream,
          ProtocolType.IP);
socket.Bind(new IPEndPoint(IPAddress.Parse("192.168.100.105"), 0));
socket.SetSocketOption(
      SocketOptionLevel.IP,         
      SocketOptionName.HeaderIncluded,
      true);
socket.IOControl(
      IOControlCode.ReceiveAll,           
      new byte[4] {1, 0, 0, 0},
      new byte[4] {1, 0, 0, 0});
socket.BeginReceive(
      packetData,
      0,
      packetData.Length,
      SocketFlags.None,
           new AsyncCallback(OnPacketIntercept), null);

In cazul in care vrem sa prindem doar packetele pe un anumit tip de protocol, putem sa ne folosim de enumeratie ProtocalType, care include atat TCP cat si UDP. Cand vrem sa facem un bind la o anumita adresa trebuie sa avem grija ca aceasta adresa fie a calculatorului nostru. In cazul in care incercati sa folositi o alta adresa veti primii o eroare care va avertizeaza ca adresa este incompatibila cu protocolul selectat.
Este destul de important sa setati ca header-ul pachetului sa fie inclus. Din header o sa vedem putin mai tarziu cum putem extrage informatii pretioase precum ip sursa, ip destinatie, protocol etc. Trebuie sa avem un sir de biti care o sa fie folositi pentru a scrie continutul pachetului. In cazul meu, packetData reprezinta acest sir de biti.
De fiecare data cand un pachet este primit sau trimis metoda OnPacketIntercept o sa fie apelata. Chiar daca continutul la packet o sa se afle in variabila packetData, avem nevoie sa stim care este lumgimea pachetului. Acest lucru il putem face in metoda OnPacketIntercept prin

 int paketLenght = mainSocket.EndReceive(ar);

Dupa acest pas putem sa incarcam sirul de biti intr-un memory stream si sa extragem date. Nu o sa descriu fiecare informatie din header. In link-ul dat mai jos puteti sa gasiti informatiile pe care le contine un IP Packet Header si locatia acestora in sirul de biti
http://en.wikipedia.org/wiki/Network_packet#Example:_IP_packets
Iar la urmatoarea adresa o sa gasiti o implementarea a unei clase care pe baza unui sir de biti extrage toate informatii din header-ul unui packet http://www.koders.com/csharp/fid779A18B94E1A0885E4569E99B6E0CB9339E1D268.aspx?s=treeview
Pentru a putea primii urmatorul packet, este nevoie sa apelam din nou socket.BeginReceive in interiorul metodei OnPacketIntercept.

Daca dorim sa interceptam pachetele care nu ne sunt destinate noua este nevoie sa ne folosim de o librarie precum WinPCap. Din ce am vazut eu pana acuma nu avem posibilitatea sa accesam in mod direct aceste packete si nici nu am aveam cum.
Daca vreti sa aflati mai multe despre socket-uri in .NET va recomand urmatoarea pagina: http://msdn.microsoft.com/en-us/library/orm-9780596527570-03-14.aspx

Read More

Resources from base class

Pornim de la urmatoarea problema:
O clasa de baza expune printr-o propietate o resursa de orice fel. Prin modul in care este implementata clasa de baza, clasele care mostenesc clasa noastra de baza nu sunt obligate sa initializeze propietatea noastra.

class BasePC
{
    public string SomeData { get; private set; }

    public BasePC(){ }

    public BasePC(string someData)
    {
        SomeData = someData;
    }
}

class DesktopPC : BasePC
{
    public DesktopPC()
        : base()
    {

    }
}

Ce parere aveti despre aceasta propietate neinitializata. Este corect ca sa existe propietati in clasa de baza care sa nu fie initializate?
Nu ar fi prima data cand am avea aceasta problema. Exista diferite modalitati sa verificam daca aceasta propietate poate sa fie folosita sau nu, dar ...
In exemplul dat mai sus, cel care o sa foloseasca clasa DesktopPC se va astepta ca resursele care ii sunt puse la dispozitie sa fie deja initializate si sa le poata folosi fara nici o problema.
In exemplul dat mai sus, vorbim doar de un string, dar la fel de bine putea sa fie orice alt obiect sau orice alta resursa.
In urma acestei greseli pot sa apara nenumarate erori, iar fix-urile pentru ele sa arate destul de ciudat.
Problema este la nivelul clasei de baza, care pune la dispozitie o resursa care nu este initializata. Pentru a evita aceasta problema clasa de baza ar trebui sa initializeze toate resursele.

class BasePC
{
    public string SomeData { get; private set; }
    public BasePC(string someData = null)
    {   
        SomeData = someData ?? "DefaultValue";
    }
}

class DesktopPC : BasePC
{
    public DesktopPC()
        : base()
    {

    }
}

Dar o sa spuneti ca exista cazuri in clasele derivate cand aceasta resursa nu este folosita si nu este necesar sa fie initializate. In acest caz problema poate sa fie de la design. Aceasta resursa nu ar trebuii sa apara in clasa de baza ci intr-o clasa intermediara, iar in functie de ce date sunt necesare o clasa derivata sa mosteneasca din clasa de baza sau din clasa intermediara( atat clasa de baza cat si cea derivata pot sa fie clase abstracte - din aceasta cauza am folosit termenul de clasa intermediara). O alta solutie ar fi ca clasa noastra de baza sa poate sa aibe mai multe stari, pe baza carora cel care foloseste clasa noatra sa stie daca resursa este disponibila sau nu.

Orice resursa( proprietate) pe care o expunem dintr-o clasa de baza ar trebui sa fie initializata si gata sa fie folosita. Acest lucru nu poate sa fie facut de fiecare data( depinde de la caz la caz), dar cand ajungem intr-un caz in care aceasta nu poate sa fie initializata, ar trebui sa ne gandim daca putem sa evitam acest caz, deoarece in acelasi punct din doua clase derivate ce implementeaza aceiasi clasa de baza ma astept sa pot accesa aceleasi resurse din clasa de baza.

Read More

How to improve our MVVM application using CallerMemberName

Zilele astea am descoperit cateva noi atribute in .NET 4.5 care ne sunt f. utile intr-o aplicatie MVVM si nu numai.
In namespace-ul System.Runtime.CompilerServices o sa gasim cateva atribute noi care ne permite sa accesam informatii despre cine a apelat metoda, la ce linie si locatia fisierului cs. Aceste informatii ne pot ajuta cand vrem sa scriem in log anumite date. In loc sa transmitem ca si parametru de fiecare data cine face apelul, putem sa specificam prin intermediul acestor atribute. In exemplul de mai jos, o logam cine a apelat metoda, locatia fisierului care a apelato si numarul linii de cod de unde s-a facut apelul:

public void WriteLog(
                       [CallerMemberName] string memberName = "",
                       [CallerFilePath] string filePath = "",
                       [CallerLineNumber] int lineNumber = 0)
{
    Debug.WriteLine(String.Format("{0}-{1}: {2} ", filePath, lineNumber, memberName));
}
...
WriteLog();    // apel metoda

Orice metoda care o sa apeleze aceasta metoda, nu o sa trebuiasca sa specifice nici un parametru. Fiecare parametru o sa fie rezolvat la runtime. Este obligatoriu ca acest parametrii sa aibe o valoare default.
In functie de locatia de unde apelata metoda noastra, valoarea lui CallerMemberName poate sa difere. De exemplu daca metoda noastra ar fi apelata din constructor atunci memberName ar avea valoarea ".ctor".
Mai multe informatii despre aceste 3 atribute puteti sa gasiti aici.
Acuma sa ne uitam peste un caz unde ne este de folos atributul CallerMemberName. Intr-o aplicatie MVVM, avem nevoie sa notificam ce pro pietate s-a modificat. Acest lucru se facea pana acuma in felul urmator:

public class Car : INotifyPropertyChanged
{
    private string  _model;
    public string Model
    {
    get
    {
        return _model;
    }   
    set
    {
        _model = value;
        NotifyPropertyChanged("Model");
    }
    }

    public void NotifyPropertyChanged(string property = null)
    {
        if (PropertyChanged != null)
        {
            PropertyChanged(this, new PropertyChangedEventArgs(property));
        }
    }
    public event PropertyChangedEventHandler PropertyChanged;
}

Acuma ne putem folosii de atributul CallerMemberName pentru a specifica ce propietate s-a schimbat. Prin intermediul acestui atribut nu mai este nevoie sa specificam de fiecare data ce propietate si-a schimbat valoarea. Codul de mai sus ar atata in felul urmator:

public class Car : INotifyPropertyChanged
{
    private string  _model;
    public string Model
    {
    get
    {
        return _model;
    }   
    set
    {
        _model = value;
        NotifyPropertyChanged();
    }
    }

    public void NotifyPropertyChanged([CallerMemberName] string property = null)
    {
        if (PropertyChanged != null)
        {
            PropertyChanged(this, new PropertyChangedEventArgs(property));
        }
    }
    public event PropertyChangedEventHandler PropertyChanged;
}

In cazul in care facem o redenumire la o propietate sau la o metoda nu o sa mai fie nevoie sa facem update la string-urile care hardcodau numele propietatii sau a metodei.
Pe .NET 4.0 in cazul in care vreti sa obtineti numele unei metoda la runtime se poate face cu System.Reflection.MethodBase.GetCurrentMethod().Name In cazul in care apelati aceasta metoda dintr-o propietate o sa obtine valori de forma:

• get_{numePropietate}
• set_{numePropietate}

Enjoy!

Read More

In Praise of “The New iPad 4G HD 3”

Yesterday was a banner day in the tech biz as Apple unveiled their third generation tablet device to an eager audience and overall market. Apple’s much admired/discussed ability to keep mum on new products and features notwithstanding, the actual device they’ve released is largely a reflection of what the market and consumers hoped for and expected and includes the following key features:

•        High-rez retina display (2048x1536 with 3.1 million pixels)
•        Faster A5X processor & quad core graphics support
•        Standard Wi-Fi and optional 4G/LTE high-speed modem
•        Improved cameras (front & back) with image stabilization
•        Content capture at true 1080p HD
•        Bluetooth 4.0
•        Voice recognition supporting dictation (but not “Siri”)
•        High capacity battery

This list of core features and the many other minor additions – all at the same price as the previous iPad 2 – make “The New iPad” the most capable and well-equipped mobile device ever marketed albeit bearing a cumbersome name. My colleague RJ Jacquez (@rjacquez) quipped on Twitter it should be called the “iPad 4G HD 3” which actually seems as good or likely as Apple’s “The New iPad” but I’m sure we’ll all settle in to just referring to it as our iPad.

Whatever they call it, I – like millions of others – probably spent a frustrating few hours hitting the refresh button on the Apple Store web site until I was able to then access then painfully move through the process of ordering up several units for our team of developers. When it was all over, I’d spent the better part of an afternoon monitoring the launch event, chatting with colleagues about what we thought/liked/disappointed us, and committing my cash to having the latest and greatest.  And it remains astounding these products can go from “doesn’t actually exist” to being built and packaged and shipped across the planet and into our hands in less than nine days.

The New iPad - What It Is and What It Isn’t

Where consensus of opinion proved correct on things like the awesome display, the faster network access, the cameras and even the price points, the fringes of the rumor mill got it wrong on several of their prognostications including enhanced haptic/tactile response and a smaller, 7-inch iPad model amongst others. Having Siri would have been a nice too although time will tell how and if we’re able to leverage the voice recognition technologies through available iOS APIs in order to add a new dimension to enterprise mobile learning.

Will this latest iteration of the iPad prove to be as revolutionary as the original iPad or the iPad2 on the learning industry?  Or does it really matter?

Frankly, I’m not sure the technical specs are the real story here. The true and tangible benefit to the market is Apple has again raised the ante for all tech OEMs to create better, faster and more innovative mobile devices that can continue to capture the hearts and minds of not only the faithful fan boys like me but also enlist the masses to get into the adoption curve as well. This morning I was happy and surprised to learn that several non-tech geeks I know – friends, family, neighbors – were also hitting Apple’s web store and call centers ordering their own iPad “3”s so they could start taking advantage of the many new features manifest in these “post PC era” computing wonders.

I also know my iPad2 will quickly find a home with others around our offices – probably replacing the iPad1s that had previously trickled down to others when the iPad2s shipped last spring.  And unlike most mobile handsets we’ve bought and used over the years, it seems no iPad around here – of any generation – ever lies dormant on a shelf in favor of the latest “shiny object” we might acquire. 

Overall, this means the base of devices is growing wide and deep, and that fact alone will accelerate demand and adoption for enterprise mobile learning for organizations of all sizes.  Despite the Apple bias of this post, this is actually good news for ALL tablet devices given the things we can do with them as a general class – be they iOS or Android or PlayBook QNX or Windows 8-based – is changing the way we work, relax and learn. 

And so yesterday was a very good day for enterprise mobile learning.  And March 16th – the day the UPS or Fedex guy starts delivering all “The New iPad 4G HD” devices to the homes, offices and retail stores out there – will be yet another. 

Read More

One way to use Dispatcher in a Silverlight application

Daca suntem intr-o aplicatie MVVM folosind Siverlight, in unele situatii o sa avem nevoie Dispatcher pentru a executa cod pe UI thread.
O varianta este de a trasmite o instanta la Dispatcher prin constructor sau cand se face apelul la o metoda data.

public class Context()
{
   ...
   Context(Dispatcher dispatcher)
{
   _dispatcher = dispatcher;
}
..
{
   _dispatcher.BeginInvoke( () => { ... } );
}
}

O alta varianta destul de des intalnita este sa se obtina o referinta la Distapcher direct prin apelul:

Deployment.Current.Dispatcher

Ambele variante functioneaza fara nici o problema. Problema este ca clasele care folosesc acest Dispatcher o sa fie coupled. Aceasta problema se poate observa cel mai usor in momentul in care se scriu teste. Daca testele o sa reluze din brower de exemplu, pana la sfarsitul testelor, threadul de UI o sa fie blocat de rularea acestora, din aceasta cauza nu o sa se ajunga ca codul apelat prin Dispatcher sa fie executat. Pe langa acest lucru in teste dorim sa putem controla cand se ruleaza acest cod.
O varianta este sa ne definim o interfata pentru dispatcher-ul de UI, prin intermediul careia sa se poata rula cod pe UI thread. In acest mod, nu o sa mai fie coupled dispatcher-ul de restul aplicatiei. Iar in cazul in care dorim ca codul sa fie executat pe un alt thread sau in alt mod o sa fie nevoie sa ne implementam diferit acesta clasa( de exemplu pentru teste).

public interface IUiDispatcher
{
   void Invoke(Action action);
}
public class UiDispatcher : IUiDispatcher
   {
       private readonly Dispatcher _dispatcher;

       public UiDispatcher(Dispatcher dispatcher)
       {
           _dispatcher = dispatcher;
       }

       public void InvokeOnUiThread(Action action)
       {
       // Verificam daca suntem pe UI thread.
       if( _dispatcher.CheckAccess())
       {
           action.Invoke();
       }
       else
       {
           _dispatcher.BeginInvoke(action);
       }
   }
}

Enjoy!

Read More

How to access RSS feeds from code

.NET ne permite sa accesam feed-uri in format RSS sau ATOM fara nici o problema. XML returnat de un RSS nu trebuie sa il procesam noi manual, exista deja clase in .NET care pot sa faca acest lucru.
In postul de astazi o sa ne vedem cum putem sa incarcam un feed de tip RSS din cod.
Dupa cum stiti, formatul unui feed RSS este XML. Acest format este deja standardizat si nu ar trebui sa ne trezim cu campuri noi. In general un feed RSS contine date despre cine ne furnizeaza aceste date precum titlu, descriere, link, data publicarii, etc. Iar fiecare element( feed) contine: titlu, descriere, id unic( GUID), descriere si data publicarii. Mai jos puteti sa gasiti un exemplu de fisier RSS versiunea 2.0 care contine un singur feed:

<?xml version="1.0" encoding="UTF-8" ?>
<rss version="2.0">
<channel>
        <title>RSS Title</title>
        <description>This is an example of an RSS feed</description>
        <link>http://www.someexamplerssdomain.com/main.html</link>
        <lastBuildDate>Mon, 06 Sep 2010 00:01:00 +0000 </lastBuildDate>
        <pubDate>Mon, 06 Sep 2009 16:45:00 +0000 </pubDate>
        <ttl>1800</ttl>

        <item>
                <title>Example entry</title>
                <description>Here is some text containing an interesting description.</description>
                <link>http://www.wikipedia.org/</link>
                <guid>unique string per item</guid>
                <pubDate>Mon, 06 Sep 2009 16:45:00 +0000 </pubDate>
        </item>

</channel>
</rss>

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/RSS#Example
O varianta simpla de a accesa aceasta informatie, este facem un request spre adresa URL care ne returneaza aceste date, iar apoi folosindu-ne de clasa SyndicationFeed putem sa incarcam si sa accesam aceste date ca si niste feed-uri.
Primul pas este obtinem datele in format XML. Pentru acest lucru putem sa ne folosim de clasa WebClient, prin intermediul careia putem sa obtinem continul returnat de orice adresa URL.

WebClient webClient = new WebClient();
string rssResult = webClient.DownloadString(rssUrl);

Folosind metoda DownloadString, continutul returnat de catre URL dat se va copia local ca si un string. WebClient ne mai permite sa copiem continutul si ca si un sir de bytes( DownloadData) sau sa copiem continutul direct intr-un fisier( DownloadFile). Aceasta actiune se poate face atat sincron cat si asincron.
Pentru a putea accesa aceste resurse, WebClient tine cateva resurse legate de retea blocate. Din aceasta cauza este bine sa facem dispose la instanta unui obiect de tip WebClient, cand nu mai avem nevoie de el.

string rssResult = null;
using(WebClient webClient = new WebClient())
{
    rssResult = webClient.DownloadString(rssUrl);
}

Odata ce avem rssResult, putem sa incarcam rezultatul folosindune de SyndicationFeed. Prin intermediul acestei clase putem sa cream noi feed-uri RSS sau ATOM, dar putem sa si incarcam feed-uri RSS deja existente.

SyndicationFeed feed = SyndicationFeed.Load( rssResult );

Din acest moment, folosindu-ne de obiectul feed, putem sa accesam orice date in felul urmator:

feed.Title
feed.Description
feed.Id

Fiecare item poate sa fie gasit sub propietatea Items, care contine o colectie de obiecte de tip SyndicationItem. Fiecare element de acest tip o sa contina date despre "stirea" curenta.

SyndicationItem item = feed.Item.First();
...  = item.Title;
... = item.Description;

In acest post am vazut o modalitate prin care putem accesa un RSS feed folosind WebClient si SyndicationFeed.
Enjoy!

Read More

How to compare two generic dictionaries

Zilele acestea mi-a fost pusa urmatoarea intrebare:

Intr-un unit test care este cea mai buna modalitate de a compara doua colectii?

Daca va aduceti aminte, in urma cu cateva saptamani am discutat despre CollectionAssert. Aceasta contine o metoda denumita AreEquivalent, care verifica daca doua colectii sunt echivalente. Testul o sa treaca de acest assert daca:

• numarul de elemente este egal
• cele doua colectii contin aceleasi elemente( indiferent de ordinea in care apar)

Doua elemente din colectie sunt egale nu daca puncteaza spre acelasi element ci daca sunt egale prin continut( se apeleaza metoda Equals, pentru a face aceasta verificare). In cazul nostru, metoda AreEquivalent o sa itereze prin intreaga colectie de element KeyValuePair pe care un dictionar le contine.

Dictionary<string,string> collection1=new Dictionary<string, string>();
Dictionary<string, string> collection2 = new Dictionary<string, string>();
...
CollectionAssert.AreEquivalent(collection1,collection2);

In cazul in care avem nevoie in cod sa comparam doua dictionare putem sa face in felul urmator:

collection1
    .OrderBy(i => i)
    .SequenceEqual(collection2.OrderBy(i => i));

Varianta de mai sus este O(n*log(n)). In cazul in care vreti o solutie in O(n), puteti sa incercati o implementare asemanatoare cu aceasta:

public class CollectionComparer<T> : IEqualityComparer<IEnumerable<T>>
    where T : class
{
    public bool Equals(IEnumerable<T> collection1, IEnumerable<T> collection2)
    {
        if ((collection1 == null && collection2!=null)
            || (collection2 == null && collection1!=null))
        {
            return false;
        }

        if (ReferenceEquals(collection1, collection2))
        {
            return true;
        }

        int collection1Count = collection1.Count();
        if (collection1Count != collection2.Count())
        {
            return false;
        }
               
        return collection1Count == 0
            || !AreCollectinDifferent(collection1, collection2);
    }

    private static bool AreCollectinDifferent(IEnumerable<T> collection1, IEnumerable<T> collection2)
    {
        int collection1Count;
        int collection2Count;

        var firstElementCounts = GetElementCounts(collection1, out collection1Count);
        var secondElementCounts = GetElementCounts(collection2, out collection2Count);

        if (collection1Count != collection2Count)
        {
            return true;
        }

        foreach (KeyValuePair<T,int> keyValuePair in firstElementCounts)
        {
            collection1Count = keyValuePair.Value;
            secondElementCounts.TryGetValue(keyValuePair.Key, out collection2Count);

            if (collection1Count != collection2Count)
            {
                return true;
            }
        }

        return false;
    }

    private static Dictionary<T, int> GetElementCounts(IEnumerable<T> enumerable,
                                                        out int nullCount)
    {
        var dictionary = new Dictionary<T, int>();
        nullCount = 0;
        int value;

        foreach (T element in enumerable)
        {
            if (element == null)
            {
                nullCount++;
                continue;
            }

               
            dictionary.TryGetValue(element, out value);
            dictionary[element] = ++value;
        }

        return dictionary;
    }

    public int GetHashCode(IEnumerable<T> enumerable)
    {
        return enumerable
                .OrderBy(x => x)
                .Aggregate(
                    11,
                    (current, val) => current*13 + val.GetHashCode());
    }
}

Enjoy!

Read More